Pupăza (Upupa epops) este una dintre cele mai ușor de recunoscut păsări din fauna României, grație penajului său viu colorat, a crestei inconfundabile și a comportamentului său neobișnuit. Prezentă în aproape toate regiunile țării, această pasăre atrage atenția oricărui iubitor de natură și este adesea întâlnită în povești, folclor sau chiar expresii populare.
- Cum recunoaștem pupăza
Pupăza are dimensiuni medii, cu o lungime de aproximativ 25–29 cm și o greutate de 50–80 de grame. Penajul este predominant cafeniu-portocaliu, cu aripile și coada decorate cu dungi albe și negre, foarte vizibile în zbor. Cel mai distinctiv element este creasta bogată, pe care o ridică în evantai în momente de agitație sau în timpul ritualurilor de curtare.
Ciocul său lung, subțire și curbat în jos este perfect adaptat pentru scobit în sol, de unde scoate insecte și larve. Zborul pupăzei este ondulat, asemănător cu cel al unui fluture, ceea ce contribuie la imaginea sa exotică.
- Unde trăiește și ce mănâncă
Pupăza preferă zonele deschise – pajiști, livezi, margini de păduri, sate și chiar zone agricole – unde găsește ușor hrană și locuri de cuibărit. Este o pasăre migratoare, care sosește în România primăvara, în martie-aprilie, și pleacă toamna spre Africa subsahariană.
Dietă pupăzei este bazată pe nevertebrate: insecte, larve, păianjeni, viermi, ba chiar și mici reptile. Este o pasăre utilă în ecosistem și în agricultură, deoarece consumă mulți dăunători care afectează culturile. Își caută hrana pe sol, unde scurmă cu ciocul lung și sensibil, uneori stând nemișcată câteva clipe pentru a detecta mișcările subterane.
- Reproducerea și viața în cuib
Pupăza cuibărește în scorburi de copaci, crăpături de ziduri, găuri din pereți sau chiar în cuiburi abandonate de alte păsări. Femela depune între 5 și 9 ouă, pe care le incubează timp de aproximativ 15-18 zile.
Un aspect interesant este sistemul natural de apărare al cuibului: puii și femela pot secreta o substanță cu miros respingător, asemănător cu cel al excrementelor, pentru a ține prădătorii la distanță. Acesta este unul dintre motivele pentru care pupăza a fost, pe nedrept, considerată o pasăre „murdară”. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți și părăsesc cuibul după 3–4 săptămâni.
- Pupăza în cultură și tradiții
În folclorul românesc, pupăza apare adesea în povești și expresii. Cea mai cunoscută este „Pupăza din tei”, poveste scrisă de Ion Creangă, care a contribuit la notorietatea acestei păsări. În limbajul popular, „a fi pupăză” poate desemna o persoană considerată gălăgioasă sau zăpăcită – probabil datorită sunetului strident pe care pasărea îl scoate, un „pu-pu-pu” repetitiv, foarte caracteristic.
- Protecție și conservare
Pupăza este o specie protejată în România și în întreaga Europă, fiind inclusă în directivele de conservare a păsărilor sălbatice. Deși populația este relativ stabilă, distrugerea habitatelor și folosirea pesticidelor pot reprezenta amenințări serioase.
Este important să păstrăm zonele naturale, livezile tradiționale și pădurile bătrâne care oferă locuri de cuibărit pentru pupăză. În același timp, încurajarea agriculturii ecologice și reducerea utilizării substanțelor chimice contribuie la menținerea echilibrului natural în care această pasăre joacă un rol activ.
Pupăza rămâne una dintre cele mai pitorești prezențe din peisajul rural românesc, un simbol viu al primăverii și al biodiversității.