Formula este simplă: suprafața acoperișului în proiecție orizontală, înmulțită cu precipitațiile anuale, înmulțită cu un coeficient de scurgere.
Un acoperiș de 120 de metri pătrați, într-o zonă cu 550 de litri pe metru pătrat pe an, cum este sudul României, cu un coeficient de 0,8 pentru țiglă sau tablă, produce aproximativ 52.800 de litri de apă pe an.
Cât costă un sistem complet
Cincizeci de tone. Gratis. În zonele colinare și montane, cu precipitații de 700-1.000 de litri pe metru pătrat, cantitatea crește proporțional. Distribuția pe parcursul anului contează: ploile de vară sunt rare și torențiale, exact când grădina are cea mai mare nevoie.
Butoi simplu sau rezervor îngropat
Butoiul de 200-300 de litri, montat la burlan, cu un colector cu filtru, costă câteva sute de lei și se instalează într-o oră. Umple o stropitoare. Nu udă o grădină.
Rezervoarele supraterane de 1.000-2.000 de litri, de tip IBC sau cisternă din plastic, oferă un volum util pentru o grădină de legume mică.
Rezervoarele îngropate, de 3.000-10.000 de litri, din polietilenă sau beton, se montează la construcție sau la refacerea curții. Costul, cu săpătura și instalarea, pornește de la câteva mii de lei și poate depăși 15.000 pentru volume mari.
Dimensionarea practică: pentru udarea unei grădini de 100 de metri pătrați pe timp de secetă, necesarul este de aproximativ 2.000-3.000 de litri pe săptămână. Un rezervor de 5.000 de litri acoperă două săptămâni fără ploaie.
Apa îngropată rămâne rece, la întuneric, fără alge. Cea din rezervoarele expuse la soare se încălzește și dezvoltă alge în câteva săptămâni.
Filtrarea și ce nu trebuie să ajungă în rezervor
Prima apă de la începutul unei ploi spală acoperișul de praf, polen, excremente de păsări și frunze. Separatoarele de primă apă deviază automat primii litri, iar filtrul de burlan reține frunzele. Acoperișurile din azbociment vechi, cu plăci ondulate de tip eternit, încă prezente pe multe case din România, nu sunt potrivite pentru colectarea apei.
Fibrele de azbest sunt periculoase, iar apa colectată de pe ele nu se folosește nici pentru grădina de legume. Acoperișurile cu tratamente chimice împotriva mușchiului sau cu tablă nouă, cu uleiuri de fabricație, dau apă de calitate mai slabă în primele luni.
Pentru ce se folosește și pentru ce nu
Grădina, gazonul, spălarea mașinii și a curții, rezervorul toaletei. Apa de ploaie nu este potabilă. Nu se bea și nu se folosește la gătit fără tratare avansată, cu filtrare, dezinfecție și analize periodice, un sistem care rar se justifică economic la o casă racordată la rețea.
Pentru rezervorul toaletei și pentru mașina de spălat, este necesară o rețea separată de conducte, clar marcată, fără nicio legătură cu rețeaua de apă potabilă. Această separare este obligatorie și protejează rețeaua publică de contaminare.
Montajul unei astfel de rețele se face la construcție sau la renovare majoră. Ulterior, costul crește mult.
Pompa și sistemul de irigare
Butoiul ridicat pe un soclu de 50-80 de centimetri permite udarea gravitațională, cu furtun, la presiune mică. Rezervoarele îngropate cer o pompă submersibilă sau de suprafață, cu presostat, alimentată electric.
Sistemul de picurare, alimentat din rezervor, este cea mai eficientă folosire a apei colectate: ajunge direct la rădăcină, fără evaporare, cu un consum de 30-50% mai mic decât aspersorul.
Programatorul de irigare cu senzor de umiditate a solului sau de ploaie completează sistemul.
Un preaplin, conectat la un puț de infiltrare sau la canalizarea pluvială, preia excesul la ploile mari. Fără el, rezervorul plin inundă curtea.
Iarna și întreținerea
Rezervoarele supraterane se golesc toamna, înainte de primul îngheț, iar robinetele se lasă deschise. Cele îngropate sub adâncimea de îngheț, de 80-100 de centimetri în majoritatea zonelor, nu au nevoie de golire.
Filtrele se curăță lunar în sezonul cu frunze. Curățarea rezervorului, cu îndepărtarea sedimentelor, se face la 2-5 ani.
Programele locale de mediu din unele orașe au subvenționat rezervoarele de colectare a apei de ploaie, iar verificarea la primărie merită, mai ales după verile secetoase, când astfel de inițiative apar.
Apa de ploaie și restricțiile din verile secetoase
Verile din ultimii ani au adus, în mai multe localități din România, restricții privind udatul grădinilor și umplerea piscinelor cu apă din rețea. Apa de ploaie nu intră sub aceste restricții.
Un rezervor de 5.000 de litri, plin la începutul lui iulie după ploile de iunie, poate menține în viață o grădină de legume de 50-80 de metri pătrați pe durata unei perioade de 3-4 săptămâni fără precipitații, dacă udarea se face prin picurare, dimineața, cu mulci gros pe sol, iar pentru pomii fructiferi tineri, o udare profundă la 10 zile din același rezervor face diferența dintre supraviețuire și uscare.
Economia pe factura de apă contează mai puțin decât independența. În satele fără rețea centralizată, rezervorul completează fântâna.