Osteoporoza înseamnă scăderea densității și deteriorarea structurii osoase, cu fragilizarea oaselor. Nu produce simptome până la prima fractură.
Fracturile tipice: încheietura mâinii după o cădere banală, vertebrele, adesea fără un traumatism clar, cu scăderea în înălțime și cocoașă, și colul femural, cea mai gravă.
Fractura de col femural la vârstnici are consecințe serioase: o proporție importantă dintre pacienți nu își recapătă independența anterioară, iar mortalitatea în primul an după fractură este semnificativă.
Potrivit estimărilor internaționale, o femeie din trei și un bărbat din cinci, peste 50 de ani, vor suferi o fractură de fragilitate.
Cine are risc crescut
Pe primul loc stau femeile după menopauză, pentru că scăderea estrogenilor lasă oasele fără una dintre protecțiile lor principale, apoi vârsta, la ambele sexe. O fractură de fragilitate în trecut, proprie sau a unui părinte, mai ales fractura de șold a mamei sau a tatălui, crește considerabil riscul. Contează și greutatea corporală mică, fumatul, alcoolul în exces și anumite tratamente de durată: corticosteroizii, unele terapii hormonale pentru cancer, unele antiepileptice.
Artrita reumatoidă, bolile intestinale inflamatorii, hipertiroidismul, bolile renale cronice și menopauza precoce se adaugă listei, alături de sedentarism și de aportul redus de calciu și vitamina D.
Osteodensitometria, testul care pune diagnosticul
Examinarea DXA măsoară densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei lombare și al șoldului. Este nedureroasă, durează câteva minute și folosește o doză foarte mică de radiații.
Rezultatul se exprimă prin scorul T, comparat cu densitatea unui adult tânăr sănătos: peste -1, normal; între -1 și -2,5, osteopenie; sub -2,5, osteoporoză.
Recomandările uzuale: testarea tuturor femeilor de la 65 de ani și a bărbaților de la 70 de ani, iar mai devreme la cei cu factori de risc.
Calculatoarele de risc de fractură, care combină densitatea osoasă cu factorii de risc clinici, estimează probabilitatea unei fracturi în următorii 10 ani și ajută decizia de tratament.
În România, osteodensitometria poate fi decontată în anumite condiții, pe bilet de trimitere de la medicul specialist.
În România, o osteodensitometrie DXA pe 2 regiuni costă, în regim privat, 150-300 de lei. Cu bilet de trimitere de la medicul specialist, investigația este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate în limita fondurilor lunare ale clinicii, ceea ce înseamnă, în multe orașe, programări la 2-6 săptămâni.
Calciul și vitamina D, baza
Necesarul de calciu al adulților se situează la 1.000-1.200 de miligrame pe zi, crescut după 50 de ani la femei.
Sursele alimentare sunt preferabile: lactatele, brânzeturile, iaurtul, peștele cu oase mici, legumele cu frunze verzi, apele minerale bogate în calciu.
Suplimentele de calciu se iau doar când alimentația nu acoperă necesarul, la recomandarea medicului, pentru că dozele mari, în exces, nu aduc beneficii suplimentare și pot avea dezavantaje.
Vitamina D, esențială pentru absorbția calciului, se produce în piele sub acțiunea soarelui. În România, între octombrie și martie, producția este minimă, iar deficitul este frecvent, în special la vârstnici.
Dozarea vitaminei D în sânge și suplimentarea după rezultat, la recomandarea medicului, sunt practica obișnuită.
Mișcarea care construiește os
Oasele răspund la încărcare. Exercițiile cu impact moderat, mersul alert, urcatul scărilor, dansul, și exercițiile de forță, cu greutăți sau benzi elastice, stimulează menținerea masei osoase. Înotul și ciclismul sunt excelente pentru inimă și articulații, dar au efect mic asupra densității osoase.
Exercițiile de echilibru, tai chi, exercițiile pe un picior, reduc riscul de cădere, iar căderea este cauza directă a majorității fracturilor. La persoanele cu osteoporoză diagnosticată, anumite mișcări, flexiile bruște ale coloanei, ridicarea greutăților cu spatele aplecat, se evită. Un program adaptat, stabilit cu un kinetoterapeut, este sigur și eficient.
Tratamentele medicamentoase
Pentru persoanele cu osteoporoză sau cu risc ridicat de fractură, există tratamente cu eficiență demonstrată, care reduc riscul de fracturi vertebrale și de șold cu procente importante.
Opțiunile includ tratamente orale, săptămânale sau lunare, și injectabile, cu administrare la câteva luni sau anual, alese de medicul endocrinolog sau reumatolog.
Aderența la tratament este problema principală: mulți pacienți îl opresc în primul an, deși beneficiul se construiește în timp.
Osteoporoza la bărbați, subdiagnosticată
Osteoporoza este percepută ca boală a femeilor, iar la bărbați este diagnosticată mult mai rar, adesea abia după o fractură.
Totuși, aproximativ o treime dintre fracturile de șold din lume apar la bărbați, iar mortalitatea după fractură este mai mare la ei decât la femei.
Cauzele secundare sunt mai frecvente la bărbați: consumul excesiv de alcool, fumatul, tratamentele cu corticosteroizi, scăderea testosteronului, tratamentele hormonale pentru cancerul de prostată, bolile digestive care reduc absorbția calciului, iar bărbații peste 70 de ani sau cei peste 50 cu factori de risc au indicație de osteodensitometrie, deși, în practică, puțini o fac, pentru că nici pacienții, nici medicii nu se gândesc la ea.
Scăderea în înălțime cu peste 3-4 centimetri față de tinerețe este un semnal care poate indica fracturi vertebrale nediagnosticate.
Tratamentele sunt, în mare parte, aceleași ca la femei și la fel de eficiente.
Casa fără căderi
Covoarele mici fixate sau eliminate. Iluminat noaptea pe traseul spre baie. Bare de sprijin în baie. Covorașe antiderapante.
Încălțăminte închisă, stabilă, în casă.
Controlul vederii și revizuirea medicamentelor care produc amețeli.
La vârstnici, prevenirea căderii este la fel de importantă ca tratamentul osului.
